- de Anton Pavlovici Cehov
- Traducere: Elisabeta Pop
- Regia artistică: Dominic Dembinski
- Scenografie: Eugenia Tarasescu Jianu
- Muzică: George Marcu
„La Moscova! La Moscova!” este strigătul-leitmotiv al celor trei surori, eroinele dramei cehoviene, puse în scenă de regizorul Dominic Dembinski, la Teatrul de Stat Constanța. Casa de producție a TVR, a preluat în platou, cu ocazia aniversării a 155 ani de la nașterea lui A. P. Cehov, această montare modernă, care transformă casa din gubernia uitată de lume, într-o casă a păpușilor, unde timpul se dilată pentru a îngloba istoria de început de secol XX, cu a sa Marea Revoluție Socialistă din Octombrie cu tot.
Distribuție
- ANDREI PROZOROV: Remus Archip
- NATALIA IVANOVNA: Maria Lupu
- OLGA: Mirela Pană
- MAŞA: Dana Dumitrescu
- IRINA: Alina Manţu
- FIODOR ILICI KULÂGHIN: Liviu Manolache
- ALEXEI IGNATIEVICI VERȘININ: Adrian Dumitrescu
- NIKOLAI LVOVICI TUZENBACH: Marian Adochiţei
- VASILI VASILIEVICI SOLIONÂI: Iulian Enache
- IVAN ROMANOVICI CEBUTÂKIN: Bogdan Caragea
- ALEXEI PETROVICI FEDOTIK: Cosmin Mihale
- VLADIMIR KARLOVICI RODE: Andu Axente
- FERAPONT: Alexandru Mereuță
- ANFISA: Ileana Ploscaru
Galerie Foto
Cronici
„Zglobiul joc/carnaval discontinuu, din casa cu păpuşi, dincolo de ludicul sexual al cuplurilor Tuzenbach (Marian Adochiţei) – Irina şi Verşinin (Adrian Dumitrescu) – Maşa, dincolo de excelentul monolog al baronului, de, aşadar, poezia zborului cocorilor şi a frumuseţii ninsorii, de vraja dansului, e sfâşiat brusc şi ameninţător, ca un viitor care nicidecum nu sună bine, în pofida utopiei în care plutesc cu toţii (cu excepţia Nataşei, fireşte), de vocea din off a lui Bobik. Căci, se va lămuri la începutul celui de-al doilea act, am progresat (e un fel de a zice) vreo douăzeci de ani, iar Nataşa şi Solionîi (Iulian Enache) sunt ofiţeri (politici) ai Armatei Roşii, înspăimântători ca incendiul care a cuprins oraşul, traducere a autodafeului marxist-leninist-stalinist. Înaintând în text ca în istorie (sau poate invers?), Dominic Dembinski impune actorilor un ritm tot mai grăbit, pe măsura poveştii unui secol XX rostogolit ca un bulgăre colţuros în văile unei societăţi mai degrabă visătoare decât practice, deşi jucându-se de-a teoria farmecului vitalist al muncii.”
Doru Mareș, Yorrick, „Mașinăria (timpului) Cehov” 28 octombrie 2014