- Regia: Alina Hiristea
- Editare video si filmare: Marius Perțe
Spiritualizat, profund, apăsat de anii exilului, poetul Ovidius Publius Naso intră în scenă după ce
publicul a înțeles, din desfășurarea proiecției video inițiale, că omul Ovidiu a murit. În actorul de pe scenă este sufletul ieșit din corp al lui Ovidiu – corpul a rămas suspendat într-un fel de limb marin, el se mișcă ușor, dus de valuri, la țărm. Poetul nu realizează că a murit, continuă să se zbuciume, să spere, să recadă în deznădejde, și doar spre sfârșit, când se întoarce și privește proiecția, își vede
corpul în ape. Revelația că este desprins de propriul lui corp trecător, dus de valuri, integrat deja în țărm și mare, că a murit fizic, îi descoperă spiritul, pe calea de a se elibera de suferințele pământești.
Recitalul este o retrăire din perspectiva spirituală și afectivă a vieții de exilat la Tomis și o retrăire a vieții, din copilărie până în prezent, a unui spirit înalt, de mare poet.
Distribuție
- Ovidiu: Emil Boroghină
Galerie Foto
