Îndoiala

Îndoiala
  • de John Patrick Shanley
  • Traducere: Eugen Gyemant
  • Regia: Diana Mititelu
  • Decor: Andreea Săndulescu
  • Costume și asistent decor: Ioana Ungureanu
  • Ilustrația muzicală: Adrian Piciorea
Premiera: 16 aprilie 2022
Durata: 1h 35min, fără pauză
AG

„Îndoiala poate fi o legătură la fel de puternică și de eliberatoare ca certitudinea. Când ești pierdut, nu ești singur”, spune Părintele Flynn în predica sa care deschide spectacolul.

Piesa lui John Patrick Shanley a fost laureată în 2005 cu Premiul Pulitzer şi cu Premiul Tony. A fost ecranizată în 2008, în regia autorului, cu o distribuţie de excepţie: Meryl Streep, Philip Seymour Hoffman, Amy Adams şi Viola Davis, primind mai multe nominalizări pentru Premiile Oscar.

Părintele Flynn şi sora Aloysius, directoarea şcolii parohiale ce funcţionează pe lângă biserica catolică St Nicholas dintr-un cartier al New York-ului, intră în conflict atunci când sora James observă şi raportează anumite indicii ale unui presupus abuz sexual al preotului asupra unui elev de culoare. Îndoiala nu este în niciun punct înlocuită de certitudine, ceea ce face ca spectacolul, ca şi piesa, să fie un pasionant studiu de caz asupra îndoielii. Îndoiala ca îndepărtare de certitudine, de credinţă, pentru a opera o necesară reconectare la prezent, la realitatea atât de schimbătoare a umanităţii.

Distribuție

Galerie Foto

Cronici

Andreea Telehoi: „Spectacolul „Îndoiala” în regia Dianei Mititelu, de la Teatrul de Stat din Constanta, propune o montare limpede, despre un subiect complex si emoționant. Este un spectacol care te tulbură, te pune pe gânduri, te provoacă să te îndoiești. (...) Ritmul spectacolului este unul constant, cu scene bine dozate, atât din punct de vedere al energiei, cât si al tempoului. Secvențele simbolice de trecere între momente, prin ritmul încetinit intenționat în scenele de extra text, au funcția de a sublinia concret ideile principale ale firului narativ. Diana Mititelu pășește foarte atent pe linia fină dintre esență și aparență. Opțiunea regizorală, asumată, de a menține spectatorul într-o stare de îndoială, în ciuda faptului că este conștient de adevărul care îi este arătat concret, este abordată foarte atent si reușește să se susțină până la final. Se spune că menirea teatrului nu este de a da răspunsuri, ci de a pune întrebări, iar acest spectacol menține constant spectatorul într-o stare de incertitudine, de conflict între rațiune si simțire. Pe lângă perspectiva vizuală, care contribuie la introducerea în poveste, jocul actorilor trasează clar intențiile și scopul personajelor.” (Teatrul azi nr. 5-6)

Andreea Telehoi, Teatrul azi

https://teatrul-azi.ro/produs/teatrul-azi-numarul-5-6-2022/