LASĂ-MĂ SĂ INTRU!

• Distribuție
• Galerie foto
• Cronici

Oskar e un adolescent timid, umilit de colegii de școală, sufocat de o mamă instabilă și ignorat de un tată egoist. Eli, o adolescentă misterioasă, care nu simte frigul, n-a mai văzut niciodată un cub Rubik și nu iese din casă decât noaptea. Spectacolul este un thriller poetic, o poveste de dragoste dintre Oskar - un puști singuratic și Eli - copilul-vampir, doi ciudați vulnerabili care nu-și găsesc locul în lume și care ajung să se salveze reciproc.

Situaţia imaginată de romancierul suedez John Ajvide Lindqvist este într-atât de ciudată, prin evenimentele sângeroase şi prin natura supranaturală a unuia dintre personajele principale, dar şi prin relaţia paradoxală de iubire adolescentină, încât poate da naştere unei multitudini de interpretări, de meditaţii şi de emoţii.
 

Distribuție

• ELI: Ecaterina Lupu
• OSKAR: Theodor Șoptelea
• HAKAN: Iulian Enache
• HALMBERG/ DL. AVILA: Liviu Manolache
• MAMA LUI OSKAR: Mirela Pană ,Luiza Sarivan
• JONNY: Florin Aioane ,Ștefan Mihai
• MICKE: Ștefan Mihai ,Florin Aioane
• TATĂL/ JOCKE: Dan Cojocaru
• KURT/ STEFAN: Florentin Roman
• JIMMY/ JANNE/ TORKEL/ NILS: Grațian Prisacariu

Cronici

Cu „Lasă-mă să intru” (în ludicul adolescentului Oskar?, în destinul acestuia până la urmă vesel și justițiar perturbat?), gradul de complexitate simbolică este augmentat. Suntem într-un parcurs al iubirii ca luptă cu moartea, care vine din străfundurile lumii. Deschiderea e dură (uciderea primei victime – dar… „datina și mila sunt deșarte”, nu-i așa?), nu mai puțin exercițiile de bullying ale lui Jonny (Ștefan Mihai) și Micke (Florin Aioane). De partea ceastălaltă, Hakan, asasinul tandru și muncit de soartă (Iulian Enache construiește cu migală, tragic, un Sisif al cărui munte e dragostea cu împovărătoare limite temporale pentru ființa ieșită din regulile trecerii vremii) și Mama lui Oskar (Luiza Sarivan – în dublu rol cu Mirela Pană –, care desenează o ființă chinuită de lipsa de noroc și de propria sensibilitate șubredă, care cheamă la solidarizare). Dacă în „Memoria apei” Tatăl e prezent doar în efigie, gravat diferit în amintirea fetelor, acum apare în triplă postură: cel real (Dan Cojocaru) al lui Oskar, absență insidios traumatică, gay evazionist; cel de substituție, profesorul de sport (Liviu Manolache care susține și rolul polițistului), de un optimism amical, calm, voios, naiv; în sfârșit, Tatăl-frate-soț-amant plăsmuit din carne perisabilă, moștenire inconștientă într-un șir din care-i află doar pe Hakan și pe Oskar, intuindu-i pe ceilalți. Titularii poveștii extreme de dragoste, Eli și Oskar, dau prilejul întâlnirii cu doi actori foarte tineri și deosebit de talentați: Ecaterina Lupu și Theodor Șoptelea. Ambii așază între ludic, înfricoșare și încăpățânare sentimentală elementele unei iubiri ca toate iubirile, indiferent aici, însă, de regn. Este întâlnirea, în definitiv, a două planete, ceea ce generează și un proces de transfer în folosul individualizării. Inițial și inevitabil infantil, Oskar își descoperă masculinitatea prin Eli și reactivitatea ei generată nu doar de înfometare, dar și de spirit justițiar. Inițial disimulându-și forma de supraviețuire, Eli își (re)descoperă dimensiunea afectiv-umană alături de Oskar. Fiecare bate la ușa emoțională a celuilalt și e lăsat să intre în primul rând spre a se descoperi pe sine. (Doru Mareș, Amfiteatru)

https://amfiteatru.com/2019/12/18/memorii-marine/