DIONYSOS

DIONYSOS
  • de EURIPIDE
  • Traducere: Ana Maria Afteni
  • Regia: Daniele Salvo
  • Costume: Daniele Gelsi
  • Decor: Michele Ciacciofera
  • Muzica: Marco Podda
  • Videoproiecție: Aquamicans / Paride Donatelli
  • Asistent de regie: Ana Maria Afteni
Premiera: 22 octombrie 2016
Durata: 2h 25min, fără pauză
AG

„Bacantele” este considerată a fi nu numai cea mai bună tragedie scrisă de Euripide, dar una dintre cele mai valoroase scrise vreodată, în antichitate sau modernitate. Se evidențiază prin faptul că introduce un personaj colectiv, corul bacantelor, iar zeul nu mai este o prezență îndepărtată, ci personajul principal. Tragedia are ca temă mitul regelui Penteu al Tebei și mamei sale Agave, pedepsiți de zeul Dionysos pentru că îi neagă calitatea de zeu, pretinzând că mama sa, Semele, nu l-ar fi zămislit cu Zeus, cum pretindea ea, ci cu un om. Dionysos, văr cu Penteu, vine în Teba pentru a introduce riturile dionisiace în cetate și a demonstra că este, într-adevăr, fiul lui Zeus. Răzbunarea sa ia proporții nebunești, Penteu ajungând să fie canibalizat de chiar mama sa, cuprinsă de delirul dionisiac al bacantelor. Dionysos este, în mitologia greacă, zeul vegetației, al pomiculturii, al vinului, al extazului și fertilității, denumit la romani Bacchus sau Liber.

Distribuție

  • Dionysos: Marius Bodochi
  • Penteu: Andu Axente
  • Cadmos: Iulian Enache
  • Tiresias: Alexandru Mereuță
  • Primul Mesager: Dorin C. Zachei
  • Al Doilea Mesager: Ionuţ Rusu
  • Paznicul: Marian Adochiţei
  • Agave: Dana Trifan Enache
  • BACANTE: Georgiana Mazilescu, Maria Lupu, Laura Iordan, Lana Moscaliuc, Mirela Pana, Cristina Oprean, Turchian Nasurla, Ana Maria Ştefan, Luiza Martinescu, Florina Stănculeţ, Georgiana Rusu, Arina Cojocaru

Galerie Foto

Cronici

Chiar dacă viziunea regizorală a lui Daniele Salvo presupune întoarcerea la textul şi la intenţia originale – viziune la care concură muzica stranie, concepută de un specialist foniatru, Marco Podda, şi proiecţiile video semnate Aquamicans / Paride Donatelli –, putem decripta şi o intenţie secundară a montării. Confruntarea între Dionysos şi Penteu poate fi privită şi ca o înfruntare între civilizaţia antică grecească, cu adevărul şi intensitatea ei, şi civilizaţia modernă, cu orgoliile, trăirile anesteziate şi îndepărtarea de esenţă care o caracterizează. (Alina Vasiliu - „Dionysos – o trezire din anestezie, în lumea antică a zeilor şi bacantelor”)

Alina Vasiliu / Constanța noastră

https://constantanoastra.ro/dionysos-o-trezire-din-anestezie-lumea-antica-zeilor-si-bacantelor/

Suntem orbiti zilnic de imagini transmise de mass-media. Legea pietei nu iarta: se vand cadavre, pozitii sociale, locuri de munca, arme, sex, copilarie, organe. Ramanem indiferenti. Dimensiunea burgheza ne sufoca cele mai bune instincte, ne sufoca sensibilitatea (ce cuvant urat, azi considerat aproape scandalos ), sinceritatea si indeparteaza de noi orice forma de creativitate, orice zbor. Dimensiunea noastra irationala e complet distrusa. Sensul afirmarii Eu-lui ne devoreaza zilele. Arta e golita de spiritualitate. Mass-media, provocatori oculti, actioneaza asupra inimilor si mintilor noastre imblanzind chiar si spiritele cele mai rebele, sigiland pana si ochii cei mai atenti. Dimensiunea spirituala e pierduta pe vecie. Sensul tragicului ne e necunoscut. Corpul ne e anulat. Suntem transformati definitiv in consumatori si, in acelasi timp, in produse, agitati de un razboi mediatic fara precedent de-a lungul istoriei. Credem ca suntem unici, particulari, dar in realitate gandim toti in acelasi fel, spunem aceleasi cuvinte, avem aceleasi exigente, aceleasi sperante, aceleasi nelinisti, aceeasi cotidianitate fabricata in serie.Credem ca suntem liberi. (Daniele Salvo - „DIONYSOS - zeul nascut de doua ori / Un spectacol „nascut” in doua versiuni, din colaborarea a doua teatre: Teatrul Vascello din Roma si Teatrul de Stat Constanta.)

Daniele Salvo / Medeea și mandarinele ei

https://medeeasimandarineleei.wordpress.com/2016/10/30/dionysos-zeul-nascut-de-doua-ori-regia-daniele-salvo/

Pentru regizorul italian, „Bacantele” sunt o fereastră spre irațional, iar prin corpurile și vocile lor, Dionysos acționează, transformându-le în instrument al delirului, senzualității, al morții și ambiguității demonice, între automatismul mental și bucuria de a trăi. În excelentul său demers scenic, dincolo de decorul splendid al conaționalului Michele Ciacciofera și muzica lui Marco Podda, uneori, ca într-un spectacol de teatru în teatru, regizorul italian a beneficiat și de un superb personaj colectiv de 13 femei, Bacantele, în alb, cu coarne-șerpi. Și, în mod special, de un actor fabulos, Marius Bodochi, zămislit, parcă, de zei pentru întâlnirea cu Miturile Olimpului. L-am aplaudat pe Marius Bodochi și în „Bacantele” de la Naționalul bucureștean (regizor: Mihai Măniuțiu), în 1977, dar ultima lui creație scenică este uluitoare. Din tragismul spectacolului bucureștean, Marius Bodochi a venit în briza mării un Dionysos mai complex, mai uman, când aspru, șăgalnic, când lucid, chiar cinic, ludicul lui înnobilând scena, spectatorii în extaz și colegii din spectacol (Dana Trifan Enache, Andu Axente, Alexandru Mereuță, Iulian Enache, Dorin C. Zachei, Marian Adochiței, Ionuț Alexandru). „Dionysos”, un spectacol de excepție, ce trebuie adus și în Capitală! (Mircea M. Ionescu - Dionysos, sub chipul uluitorului Marius Bodochi)

Mircea M. Ionescu / Taifasuri

http://www.taifasuri.ro/editoriale/mircea-mionescu/12688-dionysos-sub-chipul-uluitorului-marius-bodochi-nr585-sapt14-20-iul-2016