10 LUCRURI PE CARE LE-AM PIERDUT LA FESTIVALUL MAMAIA

10 LUCRURI PE CARE LE-AM PIERDUT LA FESTIVALUL MAMAIA
  • de Gabriel SANDU
  • Regia: Elena Morar & Gabriel Sandu
  • Scenografia, video, lighting design: Miruna Croitoru
  • Sound design și adaptare muzicală: Alexandru Neș
  • Coregrafie: Stela Cocârlea
  • Pregătire muzicală: Inga Postolache
  • Asistență scenografie: Nicoleta Ivan
Premiera: 23 septembrie 2023
Durata: 3h 10min, o pauză
AG

Un tărâm al visului. Nostalgie după un trecut pe care nu l-am trăit. Sau pe care l-am uitat.

O curatoare de artă contemporană, fostă cântăreață în tinerețe, câștigă selecția pentru a reprezenta România la Bienala de Artă din Veneția, cu instalația ei performativă numită „10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia”. De-a lungul celor șase luni petrecute în Veneția, 10 performeri închiși în expoziție retrăiesc amintiri reale sau ficționale din istoria muzicii ușoare românești, petrecute (sau nu) la Mamaia, legate de vedete iconice, dar mai ales de destinele artistice mici, neîmplinite.

ATENȚIE! Unele scene pot conține efecte stroboscopice care pot afecta spectatorii fotosensibili.

Distribuție

Cronici

„De ceva timp, pe hărțile mele teatrale Constanța a devenit un reper important. După o perioadă destul de lungă de stagnare, Teatrul de la malul mării pare că și-a regăsit suflul, astfel încât, în ultimii ani, revine constant în centrul atenției. Și nu e vorba doar despre „hitul” anului trecut, afrimienele Seaside Stories, ci despre o prezență tot mai intensă și mai clar definită în arealul de interes al tuturor celor ce iubesc teatrul de calitate. Premiera de la început de noiembrie a Elenei Morar & Gabriel Sandu, Zece lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia, îmi reconfirmă trendul ascendent al unei instituții și al unei echipe tot mai vizibile. (...) Dincolo de actoria de foarte bună calitate, impresionează uimitoarea pregătire muzicală a celor mai mulți dintre actorii constănțeni, antrenați pentru 10 lucruri… de Inga Postolache (sound design-ul și adaptarea muzicală sunt asigurate de Alexandru Neș). Nu cunosc multe trupe din România care ar putea juca spectacolul de la Constanța. Partea de show, deși dominantă, nu transformă, însă, spectacolul într-unul prioritar muzical. Există un echilibru foarte atent condus între teatralitate și muzică, aceasta din urmă păstrată permanent ca un mijloc, nu ca un scop în sine. (...) E genul de spectacol în care fiecare spectator alege să rămână cu ce dorește; unii vor prefera, desigur, nostalgia și vor păstra în minte câteva zile la rând refrenul regăsit de la „De-ai fi tu salcie la mal…”. Alții, mai ales tinerii, vor rămâne poate cu vibe-ul excelentei scene disco. Pentru unii spectatori, tema condiției artistului se va dovedi suficient de importantă încât să mediteze la ea, la fel cum altora o foarte delicată temă a blocajului li se va părea esențială (blocajul în trecut, blocajul în anonimat, blocajul în celălalt și, totodată, ieșirile din aceste blocaje – la final, performerii „sechestrați” în instalația de la Veneția află că ușile au fost mereu deschise). Show-ul în sine la care, timp de aproape trei ore, au asistat, li se va părea memorabil multor spectatori”.

Călin Ciobotari - 7Iași.ro

https://www.7iasi.ro/show-si-ingandurari-via-festivalul-mamaia/?fbclid=IwAR0MpxvVX3LfvbEN4mRdEnOGtiG0NdJe4SwBdfmL8jNcRt7Pv78V4Dox0es

10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia e un spectacol demențial. Curajul de a apropia două repere ale lumii artei performate, în sensul extrem de larg al termenului – Mamaia și Veneția – și de a le altoi texturile extrem de diferite iradiază într-un caleidoscop de teme (ratarea, pierderea, sacrificiul, dorința ca formă obsesională de identitate, și nu ca proces interior de a obține ceva etc.) pe care actorii le iau asupra lor dumnezeiește.

Mihai Ivașcu - Mezanin.ro

http://www.mezanin.ro/5-lucruri-pe-care-le-am-iubit-la-10-lucruri-pe-care-le-am-pierdut-la-festivalul-mamaia/

Mireille, interpretată de Mirela Pană cu un amestec de stranietate, forță, cruzime, tristețe și mister, adună laolaltă, în pavilionul României de la Veneția – desigur, o ediție fictivă – 10 performeri, aleși în urma unei preselecții și ale căror destine s-au împletit ori s-au întâlnit într-un fel, fie și tangențial, cu Festivalul de la Mamaia. (...) Trupa de la Constanța, cu foarte mulți actori tineri și care pentru acest spectacol propune și o actriță la debut, Ramona Niculae, un debut excelent, cum rar se întâmplă să vezi, se dezvăluie în această producție drept una dintre cele mai valoroase trupe tinere din România. Excelente calități vocale, dar și momente de actorie minunate. (...) Ecaterina Lupu, în rolul Irina, o artistă mediocră, a cărei singură performanță este că reușește s-o imite unu la unu pe Marina Voica, e una dintre interpretările pe care e imposibil să nu le remarci. Umor excelent și o construcție impecabilă a unui rol complicat. Lucian Iftime, în rolul unui artist ratat, care-și cântă superb, cu o voce de Aurelian Andreescu, tristețile și furia, în bodegi ieftine; și care, pe lângă voce, are în comun cu marele artist risipirea, alcoolul și un ficat bolnav. Momentul lui Ștefan Mihai este, de asemenea, cu totul special, absolut tulburător în rolul băiatului „cu vedere slabă”, care-și dorește doar să nu mai ia premiul I la toate concursurile, pentru că e un caz social… și să nu mai fie asemănat cu George Nicolescu. E băiatul care vrea un destin propriu și căruia soarta i-l refuză… (...) Momentul 2003, un punct de cotitură în istoria Festivalului de la Mamaia, când au câștigat controversații Andreea Bălan și Akcent, este adus în discuție în primul rând prin interpretarea Cristianei Luca. Superficialitatea și drama personală aproape imposibil de gestionat, cu pierderea vocii care s-a întâmplat pur și simplu, într-o vară…, sunt interesant surprinse de Cristiana Luca, prin câteva tipare comportamentale, aplicabile unei întregi categorii de tineri ai acelui moment. Iar scena cu sticlele de plastic aruncate pe scenă vorbește despre modificări reale la nivel de receptare și manifestare a publicului.

Monica Andronescu - artitudini

https://artitudini.ro/festivalul-de-la-mamaia-pierderi-si-regasiri/

În ultimii ani, îmi devine din ce în ce mai clar că trupa de la Teatrul de Stat Constanța se coagulează extrem de bine în jurul unor proiecte care o provoacă să se autodepășească, să își găsească mereu noi și noi resorturi creative și forme de expresie. Actorii și actrițele au energie, poftă de joc și o vitalitate rară, care se dovedește a fi o reală mină de aur pentru creatorii care trec pragul teatrului și lucrează împreună cu trupa TSC. 10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia se susține, în cea mai mare parte, pe cele 10+1 momente individuale ale celor 10+1 performeri. Și, înainte de toate, cred că trebuie menționată performanța vocală pe care formatul spectacolului o impune, de pregătirea muzicală a trupei ocupându-se Inga Postolache.

Daria Ancuța - Dissolved Magazine

https://dissolvedmagazine.com/10-ganduri-despre-10-lucruri-pe-care-le-am-pierdut-la-festivalul-mamaia/

E un spectacol robust, îndrăzneț, complex, atât de plin de nuanțe încât greu ar fi să-l zugrăvești într-o anume culoare. Dar știu precis că-l vor picta mulți. Și pentru multă vreme de aici înainte. Gabriel Sandu și Elena Morar s-au dus direct la țintă. Nu doar acasă la festivalul cu pricina, dar și acasă la remarcabila trupă care a asigurat anul trecut UNITER-ul pentru cel mai bun spectacol, deja celebrul „Seaside stories“ a lui Radu Afrim, un spectacol de suflet pentru multe generații pe textele unor tineri autori români. (...)

Luciana Antofi

https://lucianantofi.wordpress.com/2023/11/11/restitutio-in-estivalum-sau-slagarul-culiselor-romanesti-10-lucruri-pe-care-le-am-pierdut-la-festivalul-mamaia/

Elena Morar și Gabriel Sandu au creat la Teatrul de Stat Constanța un spectacol care are toate șansele să fie luat în considerare pentru cât mai multe festivaluri și, de ce nu, premii. Are un ritm extraordinar, iar ceea ce au reușit să creeze împreună cu actorii este dovada faptului că – simple is better. Textul scris de Gabriel Sandu are umor, emoție, melancolie, poezie, dramă, dar nu în ultimul rând, conține multe lucruri reale, respectiv informații pe care tu, ca spectator care nu știai nimic (să spunem că există și astfel de oameni) despre Festivalul Mamaia, reușește să-l facă să devină guilty pleasure-ul despre care va vrea să caute pe YouTube după spectacol pentru a i se confirma ce a fost real și ce a fost inventat.

Diana Parpalea - KRONIKOOL.ro

https://www.kronikool.ro/10-lucruri-pe-care-le-am-regasit-ca-spectator-la-teatrul-de-stat-constanta

"Cea mai nouă premieră a Teatrului de Stat Constanța, 10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia (în regia Elenei Morar și a lui Gabriel Sandu, care este și autor al textului) și-a însușit din plin elanul și efervescența concursului de muzică ușoară pe care îl citează și de la baza căruia ficționalizează. Ca o capsulă a timpului, spectacolul reconstruiește Teatrul de Vară din Mamaia (aflat astăzi în paragină) pe scena teatrului constănțean, numai din paiete, fum și vise, și plasează din nou în lumina reflectoarelor un simbol cultural de importanță națională. (...) Versatile, fine trecerile Ramonei Niculae din început. Deși își marchează debutul pe scena de la Constanța, are o prezență lucidă și își folosește excelent emoțiile autentice în ceea ce are de jucat: emoțiile și disponibilitatea unei tinere la casting. (...) Ce performer muzical e Lucian Iftime!; ce adânc frisonat de dragoste, aproape periculos se dezvăluie Theo Șoptelea! Însă spectacolul se dezlănțuie total odată cu Ecaterina Lupu, care controlează la virgulă aroganța și mediocritatea unei răsfățate care excelează doar la capitolele impersonation și încredere în sine. Momentul frizează cu un catharsis al ridicolului, între fever dream și trip de grandoare. Nivelul se menține cu Ștefan Mihai, un George Nicolescu timid, mânat de dorința de a-și merita premiile cu adevărat. Cu urechile roșii de emoție și de sete de a demonstra, reușește performanța de a trece de la băiatul mamei fără star quality la un moment muzical impecabil, puternic. Răzbunarea solistei de la nuntă (Luiza Martinescu) – o anecdotă livrată excelent, în vână, ușor pe lângă subiect comparativ cu celelalte fragmente. (...) Cristiana Luca este însă surpriza serii, pentru că pe ea o recunoști din ticuri. Este o imitatoare inclusiv vocală a Andreei Bălan și face o pledoarie puternică, brutal de onestă și profund comică pentru cariera acestei artiste. Toată această maimuțăreală de divă ține de un autocontrol remarcabil și este dozată atent, iar tensiunea crește strategic pe măsură ce este vizat felul în care a fost părăsită de talent, exploatată de propriul tată (și manager), primită cu huiduieli la scenă deschisă la 15-16 ani, mediatizată și trădată. (...) Mult așteptatul monolog al Mirelei Pană izbește prin sensibilitate și pasiune, este o încununare a sacrificiului suprem pentru artă și îi explică dedicarea nemiloasă.”

Raluca Cîrciumaru, „Muzică ușoară, vocație grea” - Teatrul azi, nov. - dec. 2023

https://teatrul-azi.ro/produs/teatrul-azi-nr-11-12-2023/

Principala calitate a acestui spectacol o reprezintă echilibrul dintre timpul ficțional și cel istoric. Reconfigurarea „mitului” succesului și reversul medaliei unui fenomen cu impact mediatic din trecutul recent: gloria interpreților premiați la Festivalul de la Mamaia, transformă parcursul anti-eroilor din spectacol într-o poveste de viață în care firele narative se împletesc consistent, coerent, cu umor și auto-ironie. Interpretarea actorilor conduși de cei doi regizori conține performanțe personale și un evident spirit de trupă bine închegată. Umanitatea profundă, emoția conținută, nu doar enunțată, efectul de lupă asupra sentimentelor nu tocmai confortabile și mixul elegant cu șlagărele ce pot declanșa o candoare nostalgică fac din acest spectacol un produs artistic cu o largă adresabilitate și un mesaj extra-scenic profund, general valabil.

Alina Epîngeac - Revista Cultura

https://revistacultura.ro/alina-epingeac-nominalizarile-pentru-tendinte-in-arta-si-gandirea-romaneasca-best-off-2023/