Autor: Leonard Gershe

Fluturii sunt liberi – Miturile Cetății – 22.06.2019 – 19:00

Autor

Leonard Gershe

Traducerea

Eliza Șimșensohn

Regia

Erwin Șimșensohn

Scenografia

Iulia Gherghescu

Light design

Daniel Klinger

Durată

1h 55 min (fără pauză)

Distribuție

Don – Alex Călin
Jill – Ioana Anastasia Anton
Doamna Baker – Catrinel Dumitrescu
Ralph – Gomoi Serban

Sinopsis

Fluturii sunt liberi. Poveste. O poveste de dragoste. O poveste despre cum iubirea transcende orice impediment fizic. O poveste despre ambiție, vise și dezamăgiri. O poveste despre Don, cel care vrea să trăiască cu adevărat. O poveste despre Jill, cea care îl învață să o facă. O poveste despre d-na Baker și despre frica unei mame de a da drumul de la pieptul său “puiului” care încearcă să zboare liber, de teamă ca el să nu-și frângă aripile. O poveste despre doi tineri care se găsesc, apoi se pierd, pentru ca în final… O poveste cu zâmbete și cu lacrimi în ochi…
Erwin Șimșensohn

Fluturii sunt liberi, cea mai cunoscută piesă a dramaturgului și scenaristului american Leonard Gershe (1922 – 2002), a fost scrisă în 1969, în plină perioadă flower power, și a avut o lungă carieră pe Broadway, fiind jucate peste 1100 de reprezentații pe parcursul a trei stagiuni.
În 1972, în mod firesc, a urmat o ecranizare de succes care a făcut ca povestea lui Don, tânărul orb care își ia viața în propriile mâini și face pasul către maturitate, să fie cunoscută pe întreg mapamondul
Moartea tatălui, o primă iubire eșuată, o mamă mult prea grijulie și posesivă îl împing pe Don să se mute singur într-un apartament din Manhattan, pentru a-și dovedi lui și lumii că, în pofida handicapului său, poate duce o viață normală. Întâmplarea face ca, într-o cameră alăturată, despărțită doar de o ușă închisă de proprietar, să locuiască Jill, o tânără fără prejudecăți, trecută deja printr-un mariaj de numai șase zile, care dorește să devină actriță. Cu candoare și dezinvoltură, cei doi se prind într-un joc al dragostei, al cărui sfârșit survine brusc, atunci când Jill vrea să se mute cu un regizor crezând că acesta este drumul pentru a-și împlini visul.
Precum în pasajul din Dickens, din care autorul s-a inspirat pentru a da titlul piesei, a cărei acțiune se desfășoară nu întâmplător în zona hippie a orașului, amândoi nu vor „decât să fie liberi”. Și fluturii sunt.

★★★★★ “Alex Călin are naturaleţea necesară şi inteligenţa care-l îndrumă corect spre o interpretare fără accente realiste privind ilustrarea handicapului. O bună parte din spectacol nici nu-şi trădează defectul aşa încât surpriza e cu atât mai mare când aflăm că Don nu vede, iar modul cum se autoironizează transmite un îndemn la curaj. Actorul performează, rolul fiind o bună recomandare pentru altele în piese cu oameni din zilele noastre, pentru autenticul din jocul său. Ioana Anastasia Anton are ca de obicei glamour, interpretând-o pe Jill cu dezinvoltură jucăuşă, evitând vulgaritatea care nu se confundă aici cu un mod frust de abordare. Catrinel Dumitrescu, care-ar fi fost cândva o interpetă perfectă pentru Jill, o joacă la vârsta de acum pe mama modernă, cu o ţinută impecabilă, mizând pe un anume ascendent în relaţia cu fiul ei pe care-l sugerează prin pauze înţelepte şi o prezenţă în general discretă. Jocul ei e elegant şi emană farmecul pe care actriţa l-a avut dintotdeauna. Într-un rol episodic bine prizat din câteva replici apare actorul Şerban Gomoi, din ce în ce mai des distribuit pe scenele bucureştene pe care se impune cu aplomb.”
Doina Papp, Adevărul

★★★★★ “Am apreciat din start încrederea benefică a rolurilor celor doi tineri, Don și Jill, actorilor Alex Călin, stăpân pe mijloacele de expresie investite în dificila și remarcabila lui partitură interpretativă, și Ioanei Anastasia Anton, exponentă strălucită a unui nou val de talente, dotate poate nu numai cu obsesia, dar și cu vocația performanței. Este bine ritmat și nuanțat „ping-pong-ul” replicilor – când tensionate, când ironice sau pătrunse de un suculent umor – dintre aceștia și Catrinel Dumitrescu (doamna Baker), cunoscuta actriță a Teatrului Nottara, la care se adaugă și ivirea scurtă, dar nelipsită de culoare a lui Șerban Gomoi, în rolul lui Ralph, regizorul de teatru grăbit să o smulgă pe Jill din turnul lipsit de fildeș al tinerei aparent fără orizont, spre o viață așa-zis opusă anonimatului.”
Ion Parhon, Teatrul azi

★★★★★ “Finalul ne oferă un tensionat suspans, cu surprinzătoare transformări de atitudine şi reacţie, pândit uşor de melodramă, până când un happy end dorit cu siguranţă de mulţi dintre cei din sală îi va lăsa pe cei doi protagonişti binecuvântaţi prin izbânda şi bucuria dragostei împărtăşite, iar pe nemulţumita doamnă Baker sub semnul unei întârziate dar nu şi tardive înţelegeri a rostului şi a raţiunii lui Don de a-şi vedea singur de dreptul său la fericire. (…) Erwin Şimşensohn reuşeşte să ne convingă de crezul profesional şi de propria sa obsesie privind lucrul cu actorii, încununat aici de un succes pe care aceştia, în frunte cu interpreta tinerei Jill, îl aşează nu de puţine ori în zona clipelor de graţie ale artei spectacolului.”
Ion Parhon, Revista Teatrală Radio

★★★★★“E unul dintre cele mai frumoase, luminoase, bine jucate, credibile şi emoţionante spectacole pe care le-am văzut de multă vreme încoace (…). Un spectacol frumos te pune pe gânduri (nu negre), îţi dă bucurie (nu -doar- hlizeală goală) şi îţi dă un „ceva” pe care îl porţi, apoi, cu tine ca pe o bijuterie pe dinăuntru, mult timp.”
Cristina Enescu Aky, Ziarul Metropolis

★★★★★ “Fluturii sunt liberi este un spectacol frumos. Şi nu doar estetic. Este un spectacol care îţi dă voie să iei o pauză din alergare. Şi să te gândeşti dacă nu cumva nu e nevoie să tot alergi. Poate că după ce ţi-ai strigat libertatea în plen, e timpul să închizi ochii şi să îţi revendici libertatea din întunericul pleoapelor închise. Şi apoi poţi zbura.”
Alina Epîngeac, Yorick.ro