Autor: Tudor Mușatescu

Escu – Miturile Cetății – 28.06.2019 – 19:00

Autor

Tudor Mușatescu

Regia

Claudiu Goga

Decor

Lia Dogaru

Costume

Amalia Buie

Face Designer

Minela Popa

Durată

2h 40 min (cu pauză)

Distribuție

Decebal Necşulescu – Sorin Ionescu
Bébé Damian – Șerban Borda
Nina Damian – Denisa Vlad
Amélie – Anda Tămășanu
Miza General Stamatescu – Elvira Rîmbu
Generalul Stamatescu – Petre Ghimbășan
Traian Necşulescu – Alin Stanciu
Iorgu Langada – Sebastian Lupu
Platon Stamatescu – George Dometi
Un Comisar – Pavel Sîrghi
Fane – Alexandru Rusu / Eugen Neag
Pişlică – Eugen Neag / Alexandru Rusu
Mitzi – Mirela Niță Lupu
Ana – Adela Lazăr
Un Gardian – Andrian Locovei

Sinopsis

„Politica e ca moda! Evoluează, se schimbă, se preface. Fidelitatea în politică nu e decât o nesfârșită serie de adultere!”, spune personajul principal din …Escu pentru a-și justifica naveta politică. Tudor Mușatescu și-a scris piesa în 1933, la un an după Titanic Vals, dar eroii ei par oameni din zilele noastre.
Copiii lui Spirache Necșulescu, măruntul funcționar din Titanic Vals, câștigător în alegeri pentru că spune: „Nu mă alegeți!”, nu seamănă deloc cu tatăl lor. Miza, fiica cea mare, e „nevastă de general”, cealaltă fată, Gena, e nevastă „de președinte de tribunal”. Iar Decebal e… politician. Demagog, unsuros, fără scrupule, ar face orice ca să ajungă deputat.

Cu un talent egal cu maestrul său Caragiale, Mușatescu face în …Escu o radiografie satirică a năravurilor politice, cu un uimitor talent… prevestitor.
Șantajul, un pic de fâțâială erotică, cât să dea sare și piper vieții politice, nițel noroc al prostului sunt ingredientele savuroase ale piesei.
Iar la final, pentru că din socialist s-a făcut iar țărănist, dar nu i-a „ieșit pasența”, Decebal Necșulescu, neînvins, decide să-și facă partidul lui.
Ce ziceți? Dacă citiți ziarele de anul trecut, nu găsiți exemplul clar sub ochi?

★★★★★ „Regizorul Claudiu Goga a optat pentru o montare clasică, păstrând intact textul, cu tot cu franţuzisme, şi demonstrând că mesajul este atât de actual în anul de graţie 2019, când ne pregătim de campanii electorale. Demersul său artistic a fost sprijinit de echipa formată din scenografa Lia Dogaru, care a plasat acţiunea în grădina unei case din înalta societate, neuitând să atragă atenţia, prin amplasarea verticală a unui imens covor cu motive populare româneşti (aceleaşi ca pe şorţul servitoarei Ana), că originile nu pot fi mascate prin titluri şi onoruri. În completare, designerul Amalia Buie şi face designerul Minela Popa centrează personajele în realitatea anilor ’30, cu tuşe elegante şi discrete. De altfel, sub semnul discreţiei şi al măsurii a stat întreg spectacolul trupei Iosif Vulcan. Or în comedie măsura este cel mai greu de găsit. Claudiu Goga şi-a ales foarte bine distribuţia şi a condus milimetric actorii pe firul roşu al poveştii, şlefuind roluri fără urmă de îngroşală şi kitsch – un alt risc al comediei, mai ales atunci când interpreţii dau viaţă unor caractere. O galerie de portrete emblematice, uşor recognoscibile, ridicole în firescul de a fi, a prins graţie unei echipe al cărei tandem s-a demonstrat funcţional la premieră, prin simbioză actoricească, în tensiune şi energie bine susţinute, fără ieşiri la rampă, cu atenţie spre detaliu, inclusiv în apariţiile de plan secund. Şi tocmai această tensiune a jocului, alături de acurateţea şi onestitatea interpretării, i-a adus spectatorului pofta de râs. Pentru ca întregul oferit de echipă să fie funcţional, fiecare actor din distribuţie a avut misiunea unei evoluţii individuale bune.”
Andreea Costea, www.crisana.ro