Autor: Sofocle

Antigona – Sofocle
Categorie:
Spectacole TSC - "Festivalul Miturile Cetății"
Regia
Mc Ranin
Asistenţi regie
Maria Pop şi Vera Ştefan
Scenografia
Maria Miu
Coregrafie
Hugo Wolff
Avertisment
Nu
Durată
105 minute
Distribuția

OEDIP – Constantin Florescu, ANTIGONA – Ramona Olteanu, ISMENA – Oana Marcu CREON – Gabriel Gheorghe HEMON – Dan Andrei, TIRESIAS – Vasile Pieca, EVRYDIKE – Daniela Butușină IOCASTA – Paula Chirilă PAZNICUL – Robert Tudor, CORIFEUL şi CRAINICUL – Petrișor Stan CORUL: Diana Bagdasar, Gabriela Roșu, Daniela Marinache, Elena Mengheși
CETĂŢENII TEBEI: Voica Mariana, Loredana Prioteasa, Ramona Titov, Andreea Drugulescu, Lorena Costache, Cristina State, Maria Popa, Ruxandra Tomescu, Daniel Maricescu, Valentin Dobriță, Silviu Dobriță, Vlad Sandu

Sinopsis

Sinopsis: „Antigona” vorbește despre dragoste și devotament, însușiri nobile ale sufletului omenesc. Gesturile eroinei sunt exemplare așa cum trebuie să fie gesturile unor conducători cu aleasă educație.

Spectacolul este și despre Frumos, ce apropie teatrul-dans, teatrul-imagine, teatrul de actor de percepția publicului instruit sau dornic de educație prin cultură. Scenografia Mariei Miu amintește de o frescă babiloniană, un spațiu transistoric și transcedental.

Coregraful Hugo Wolff transformă mișcarea din planul al doilea într-o furtună ce potențează, prin gest și prin expresie corporală, mișcarea actorului din prim plan. Trupurile înaintează ritualic într-un dans imaginar și nemaivăzut până în prezent.

Muzica lui Cătălin Crețu reinterpretează, printr-un cromatism ales, teme întâlnite în folclorul asiatic, utilizând instrumente tradiționale, dar, mai ales, instrumente inventate.

Regizorul îmbină, cu mare grijă, cuvântul cu gesturile și creează un cadru scenofonic în care muzica este interpretată de corul antic, atunci când acesta nu incantează cuvintele lui Sofocle.

Montarea regizorului Mc Ranin după piesele „Antigona” și „Oedip” de Sofocle pune accentul pe teatrul ritualic, care trimite cu gândul la o formă clasică de teatru. Montarea rămâne, însă, una modernă prin umanitatea descoperită în personajul Antigonei și nu numai. Spectacolul aduce în plus personajul lui Oedip, pentru a conferi continuitate și claritate poveștii. Textul este în proză, reușindu-se astfel aducerea lui în prezent și pare, mai degrabă, un scenariu de film, epurat de balast epic și de întâmplările cu zei, mai puțin cunoscute și greu de urmărit.