" Strindberg este un uriaş al literaturii suedeze si universale. Pune bazele literaturii şi poeziei suedeze moderne. Tema abordata de Strindberg în operele sale face ca pătura socială situată la putere să-l condamne la nerecunoştinţă. Şi în piesa noastră "De Paşti- Saptamana Patimilor", Strindberg este de partea celui slab, dând speranţe pentru viitor, ne îndeamnă la iertare, pace şi înţelegere, fapte prin care omul se purifică, iar societatea poate deveni mai bună.
Prima variantă a textului, pe care am tradus-o în anul 1999, a fost folosită de fiul meu, Liviu Schapira, în lucrarea sa de diplomă la Universitatea Bábes-Bolyai din Cluj-Napoca, în colaborare cu Teatrul I.D.Sîrbu din Petroşani.
Traducerea unui text nu este deloc uşoară, mai ales când este vorba de Strindberg şi perioada simbolistă. Piesa "De Paşti" - titlul original PÅSK- este bazată pe un moment din viaţa lui Hristos. Simbolurile preluate din Biblie nu se traduc ad litteram, se caută echivalentul lor din tradiţia ortodoxă, cum este în cazul nostru. Pe de altă parte, unele expresii nu se regăsesc în limba română, iar în această situaţie cauţi o expresie echivalentă care să păstreze înţelesul, subtilităţile, sentimentul, ritmul şi multiplele planuri ale acţiunii. Ca să fiu mai bine înţeles vă dau şi exemple: titlul piesei este PAŞTE, tradus mecanic, dar în limba română acest cuvânt are dublu înţeles. In aceasta situaţie, traducătorul trebuie să intervină şi să facă o traducere care să dea sens cuvântului în contextul dat. Eu am tradus "De Paşti" tocmai pentru a se înţelege că acţiunea se petrece de Paşti. Altfel putem crede că este vorba de verbul „a paşte”. La fel apare şi în textul lui Vito Pandolfi din ”Istoria teatrului universal”.
Un alt exemplu este cel al toiagului lui Aron. Este vorba de o creangă care la un moment dat înfloreşte, în acest caz nu poţi traduce băţul lui Aron, iar în loc de talisman nu poţi folosi breloc, cuvinte cu înţelesuri diferite.
Vorbind de limbajul folosit de Strindberg în textul apărut în anul 1901, este unul arhaic, care nu se mai foloseste astăzi şi este greu de înţeles pentru o persoană care nu ştie limba suedeză. Traducerea dintr-o altă limbă decât cea originală este o mare greşeală, de unde apar diferenţe foarte mari schimbând sensuri şi valori simbolice.
În această producţie de teatru folosesc, împreună cu dr. Olivia Costea, o metodă nouă de lucru în teatru, numită psihodesign, metodă a cărei descriere o las direct doamnei doctor. Ceea ce doresc eu să spun publicului constănţean, este că această metodă îmbogăţeşte valoarea spectacolului prin creaţiile actoriceşti.
În concepţia mea am ales un spaţiu convenţional pentru a păstra universalitatea povestirii din piesă. Timpul si spaţiul în convenţie nu sunt definite, doar costumele marchează secolul în care se petrece acţiunea, pentru a nu se confunda cu prezentul. Păstrând simbolurile, tradiţiile vremii şi modernitatea limbajului face ca spectatorul să simtă gustul amar al prezentului.
Trăim probleme sociale de acum 115 ani. Ce a schimbat timpul în viaţa noastră? În cazul în care, de-a lungul anilor, problemele nu s-au schimbat, poate societatea să se schimbe?
Dacă spectatorul, în drum spre casă va reflecta asupra problemelor prezentate în spectacol şi hotărârile luate ”mâine” vor fi mai bune, ne-am atins scopul."

Prof. Dr. Zoltan Schapira

Actori:

Maria Lupu, Adrian Dumitrescu, Ana Maria Stefan, Laura Iordan Adrian, Razvan Banut, Dorel Visan, Mihai Sorin Vasilescu

Regia artistica: Zoltan Schapira
Scenografie: Dr.Olivia Costea
Montaj video: Zoltan Schapira
Costume: Dr.Olivia Costea
Decoruri: Zoltan Schapira

 

Galerie foto