1. TELEGRAF 07 februarie 2008 - „Luna de miere”, în premieră naţională la Teatrul de Stat Constanţa

Teatrul de Stat Constanţa prezintă, în această vineri, cu începere de la ora 18.30, în premieră naţională, spectacolul „Luna de miere”, de Gabriel Barylli. Prima premieră din 2008 a teatrului de la malul mării este regizată de Daniel Felsner, iar din distribuţia piesei fac parte actriţele Dana Dumitrescu, Luiza Martinescu şi Georgiana Mazilescu, decorul şi costumele fiind create de Rodica Arghir. Cele trei artiste, alături de directorul de strategie, promovare şi imagine al Teatrului de Stat Constanţa, Sorin-Lucian Ionescu, au susţinut, ieri, la sediul Teatrului de Stat Constanţa, o conferinţă de presă în cadrul căreia au vorbit despre noua producţie teatrală.
Repetiţiile pentru spectacol au durat aproape o lună, artistele precizînd că au avut o bună colaborare cu regizorul Daniel Felsner. Actriţa Georgiana Mazilescu îi va da viaţă Christinei Kowalski, o femeie în vîrstă de 32 de ani, proaspăt divorţată, dar care îşi mai iubeşte soţul, o romantică incurabilă. Ea este prietena Barbarei Wenger, interpretată de Dana Dumitrescu, o femeie care renunţă la propria persoană pentru a respecta principiile soţului. Cel de-al treilea personaj feminin din această piesă de teatru este Linda Rosenbaum - Luiza Martinescu, o femeie de 27 de ani, cu şarm, care se perindă printre foarte mulţi bărbaţi, dar care, de fapt, este plină de sensibilitate. „Foarte multe femei se vor recunoaşte în cele trei personaje şi fiecare femeie îşi doreşte o căsnicie fericită. Chiar dacă pare o piesă feministă, ar fi foarte bine ca bărbaţii să fie în sală şi să cunoască puţin din psihologia feminină”, a declarat actriţa Dana Dumitrescu.
Publicul care va urmări spectacolul „Luna de miere”, vineri şi duminică, cu începere de la ora 18.30, va observa că este o piesă realistă, în care se spun lucruri adevărate, care stîrnesc, totuşi, rîsul. „Este un spectacol cu o foarte mare încărcătură psihologică. Este foarte interesant de urmărit cum vor reacţiona nişte femei, trei în cazul piesei de faţă, în situaţii critice”, a adăugat Dana Dumitrescu.

de Alina CIUFU

2. CUGET LIBER 11 februarie 2008 - Trei doamne, şi toate trei, într-o „Lună de miere”

Vineri seară, Teatrul de Stat Constanţa a prezentat prima premieră din acest an - „Luna de miere”, în regia lui Dan Stoica, pe un text a lui Gabriel Barylli.
Este vorba despre o poveste despre gândurile, temerile, întrebările, frustrările, emoţiile, iubirile femeilor. Dar e scrisă de un bărbat.

Noul spectacol al Teatrului de Stat Constanţa este veridic şi pare rupt dintr-o simplă întâlnire între trei prietene în sufrageria oricăreia dintre ele. Trei femei îşi trăiesc poveştile de viaţă cu patimă, cu regrete sau bucurii, cu lacrimi de fericire sau tristeţe, love story-uri cu urcuşuri şi coborâşuri.
O piesă în trei personaje - Dana Dumitrescu (Barbara Wenger), Luiza Martinescu (Linda Rosenbaum), Georgiana Mazilescu (Christina Kowaslky) are doze considerabile de tristeţe, lascivitate, graţie şi vanităţi iremediabil rănite. Nu lipsesc „marşurile” nupţiale, „valsuri divorţiale”, o piesă care te pune imediat pe gânduri - cât naiba durează dragostea? bărbaţii conştientizează ce în mintea unei femei?
Chiar dacă partitura pare stufoasă şi alambicată, totul e foarte simplu: viaţa Christinei Kowalski, în vârstă de 32 de ani, proaspăt divorţată, dar care încă îşi mai iubeşte soţul; Barbara Wenger, prietena Christinei, care se abandonează într-o căsătorie pe care o crede perfectă; Linda Rosenbaum, o femeie cu şarm, care se perindă printre mai mulţi bărbaţi şi căreia îi place să filtreze.
Fiecare găseşte în cealaltă o punte de supravieţuire şi un barometru, deşi fiecare personaj e perfect individualizat. Inserturile comice sunt bine suprapuse peste un fond de reală gravitate (uneori uşor prea accentuat) care depăşeşte simpla aparenţă şi scoate la iveală confruntarea cu sine a femeii, indiferent de condiţia ei socială.
Conversaţiile dintre ele, simple şi aparent nesemnificative, ating pe parcursul acţiunii un punct extrem de fragil şi detaliile fără importanţă ajung să capete rezonanţă.
Un aproape minimalism scenografic lasă eroinele să îşi trăiască rolurile.
Distribuţia spectacolului este bine aleasă, actriţele trăiesc personajele, le înţeleg, le integrează poveştile în viaţa lor, convieţuiesc cu ele.
Piesa mi se pare că triază un pic spectatorii. Pe cei care au venit pentru teatru îi face atenţi (adevăratele subiecte se află chiar lângă noi, nu se inventează), iar pe cei veniţi pentru râsul în hohote îi trimite acasă.

de Georgiana VOINEAGU

3. ZIUA 11 februarie 2008 - O "luna de miere" cu gust de... fiere

"Eu cred ca barbatii sunt altfel construiti" este replica menita sa justifice "neintelegerea" intre sexe

Teatrul de Stat Constanta a prezentat vineri, in premiera nationala, spectacolul "Luna de miere", de Gabriel Barylli, in regia lui Daniel Felsner.
Spectacolul ne introduce in universul feminin, actiunea desfasurandu-se in sufrageria Christinei Kowalski, spatiu simbolic si intim in care, rand pe rand, Christine si prietenele sale Linda Rosenbaum (Luiza Martinescu) si Barbara Wenger (Dana Dumitrescu) isi dezvaluie, una alteia, secrete care tin de resorturile lor intime. Decorul, predominant portocaliu, creatie a Rodicai Arghir, joc de lumina, cu reflexii de oglinda, pune in evidenta acest spectacol menit sa dezvaluie universul feminin, dar rolul sau este si acela de a re(pune) in discutie relatiile dintre cele doua sexe. De remarcat este faptul ca barbatul, personajul colectiv al piesei, acel "celalalt" in jurul caruia se tese discursul teatral, personaj central al piesei, deopotriva cu cele trei femei, nu invadeaza propriu-zis universul feminin. El este adesea invocat, dar din afara. Vocile lor, ale barbatilor, "o variatiune pe aceeasi tema", se aud doar din off, robotul telefonului facand posibila aceasta legatura. Atmosfera intima, "dezmatul" care are loc cu ocazia zilei de nastere a Christinei, psiholog fara psiholog, vorbeste despre "un auto-exil", o lume a femeilor, in care barbatii nu au acces decat ca ecou al unor "voci" insignifiante, dar, totusi, indispensabile. Barbara Wenger este implicata intr-o casnicie in care se complace, de dragul sotul si al convenientei. Dar, in momentul in care spatiul sau personal este intinat, renunta la casnicia care reusise sa o transforme intr-o femeie docila, statut menit sa o faca "sa dispara de pe piata femeilor libere". Pentru esecul casatoriei sale, ea are un argument menit sa-i justifice neintelegerea "eu cred ca barbatii sunt altfel construiti". Linda este prietena inzestrata cu simtul realitatii. De la ea, Christine afla despre ce se intampla in "lupta intre sexe". Dar rolurile sunt intersanjabile. Evolutiile cele mai surprinzatoare le cunosc personajele interpretate de Dana Dumitrescu si de Luiza Martinescu. Barbara Wenger, din sotie docila, dar inselata, devine, in final, o copie a Lindei Rosenbaum - femeie "frivola", ar zice unii dar, pe care o vedem in final intr-o postura neglijenta, de casnica si viitoare mama. Cele trei femei trec printr-o multitudine de stari: de la divort la logodna (Christine), de la casatorie la divort si apoi la flirt (Barbara) si de la flirt la postura de viitoare mama singura (Linda). Valoarea spectacolului regizat de Daniel Felsner consta in faptul ca fiecare femeie se regaseste in trairile si emotiile celor trei eroine.

de Mirela STINGA