1. Observator de Constanta 30 iunie 2008 - "Premiera in doi"

Liviu Manolache si Nina Udrescu au jucat si au pierdut, vineri seara, la „Gin Rummy“.
S-a jucat „Gin Rummy”, vineri seara, la Teatrul de Stat. In premiera. Un joc in doi, un joc al despartirii si al unirii prin suferinta. Tema a adus in lumina reflectoarelor povestea a doua personaje, Weller Martin (Liviu Manolache) si Fonsia Dorsey (Nina Udrescu), care isi duc traiul intr-un sanatoriu. Un banal joc de carti a reunit, la aceeasi masa, povestile de viata a doi oameni trecuti prin incercari grele. Cei doi sunt uitati de familie, nu sunt vizitati de nimeni, nu mai spera la nimic, sunt secerati de amintiri dureroase, care ii fac nervosi, recalcitranti si, totodata, resemnati cu propria soarta. Weller Martin si-a trait viata ca pe o carte de joc. A intrat in jocul afacerilor, a riscat, a castigat, dar a si pierdut tot. Fonsia Dorsey traieste drama singuratatii, a despartirii de familie. Este avida de comunicare, de socializare, de descarcare a unui preaplin afectiv. Partidele furtunoase de joc dintre cei doi sunt momente de catharsis, de eliberare de pasiuni, ca o purificare de emotii. Cei doi prieteni se resping, dar se si inteleg in acelasi timp. La final, Fonsia ramane doar cu amintirea lui Weller si a jocului de carti care i-a unit in suferinta. Fiind incadrata in genul comediei, piesa a destins atmosfera si incordarea printr-un umor bine dramuit si prin replici savuroase, care au facut deliciul publicului. Fonsia ajunge sa injure ca un birjar, desi nu facuse asa ceva niciodata, iar Weller starneste hazul prin expresiile triviale cand se enerveaza. Publicul sosit la premiera de vineri seara i-a rasplatit cum se cuvine pe cei doi mari actori, Liviu Manolache si Nina Udrescu, prin ropote de aplauze. „Gin Rummy” a fost scrisa in 1976 si s-a bucurat de un succes imens, castigand Premiul Pulitzer in anul 1978. Premiera spectacolului cu titlul original The Gin Game a avut loc pe Broadway in 1977, in regia lui Mike Nichols, cu Jessica Tandy si Hume Cronyn, iar in Romania, spectacolul a fost pus in scena, pentru prima data, la Teatrul Bulandra. La Constanta, piesa scrisa de Donald Coburn si tradusa in romaneste de Dorin Dron a fost regizata de Liviu Manolache. Regia si ilustratia muzicala au fost realizate de Liviu Manolache, iar scenografia, de Eugenia Tarasescu-Jianu. Liviu Manolache este absolvent al IATC „I.L. Caragiale” Bucuresti, clasa profesor Petrica Vasilescu, asistent Geta Angheluta, promotia 1981. Tot de atunci este actor al dramaticului constantean. A colaborat, ca actor sau compozitor, cu Opera Constanta, Teatrul „Fantasio”, Teatrul de Balet „Oleg Danovski”, Teatrul de papusi, Teatrul pentru Copii si Tineret Constanta, Teatrul „Ariel” din Targu-Mures, Teatrul de Nord Satu Mare, Teatrul „Colibiri” din Craiova, precum si cu patru teatre din strainatate; de asemenea, cu Televiziunea Romana si Cinematografia Romana.

2. Revista TOMIS iulie 2008 - Gin, cărţi şi rock’n’rouă

Teatrul înseamnă viaţă iar viaţa nu este doar o simplă descriere ci este o imagine complexă. Nu vorbim în cuvinte care descriu ci în cuvinte care au sentimente, a spus Liviu Manolache, un artist ajuns la acea maturitate care-i permite să filozofeze, să regizeze, să compună muzică şi să joace în acelaşi timp. Ar putea fi acuzat, pe bună dreptate, de sindromul napolonian al omului care se multiplică interpretând mai multe roluri (cu responsabilitate), dar, în măsura în care acest lucru este şi o reuşită, această multiplicitate nu poate fi decât de apreciat. Rezultatul unui astfel de complex de energii creatoare (regizor, actor, compozitor) a fost şi montarea, în premieră pe scena Teatrului de Stat Constanţa, a piesei „Gin Rummy” de Donald Coburn (scrisă în 1976 cu titlul original The Gin Game) în interpretarea actorilor Nina Udrescu şi Liviu Manolache. Recompensată cu Premiul Pulitzer în 1978, jucată pe Broadway în regia lui Mike Nichols cu Jessica Tandy şi Hume Cronyn dar şi în România, la Teatrul Bulandra, în regia lui Liviu Ciulei cu Petrică Gheorghiu şi Clody Bertola, având un asemenea background teatral, această piesă a fost din start o provocare pentru Liviu Manolache care, însă, a simţit că a venit (în sfârşit!) momentul să transpună o amintire de tinereţe preţioasă pe scena teatrului constănţean. Astfel, publicul a fost părtaş şi la evoluţia unui spectacol sensibil (ca tematică) dar şi la gestul lui Liviu Manolache de a oferi un dar aparte colegei sale de scenă, Nina Udrescu, una dintre cele mai bune actriţe pe care Constanţa a avut-o în istoria ei culturală şi care merita pe deplin ca un asemenea personaj să fie consemnat într-o carieră ce se construieşte de peste două decenii. Revenind la cărţile noastre de joc, „Gin Rummy” este o piesă realistă care te pune pe gânduri şi-n timpul dar şi mult timp după finalul spectacolului. Este povestea simplă dar dramatică a doi oameni uitaţi de familie într-un sanatoriu care, o dată cu trecerea timpului, devine un spaţiu irevocabil al uitării. Copleşiţi de tumultul cotidian şi de problemele mult prea personale, această descotorosire de fiinţele dragi dar incomode din cauza vârstei, a devenit un fenomen pregnant în societatea modernă în care a abandona e similar cu a lăsa în grija asistenţilor sociali. În termeni teatrali, „Gin Rummy” este o comedie de o anumită factură ce răscoleşte, cu spiritualitate şi ironie, dramaticul ca situaţie de viaţă. Autor al unei singure piese, Donald Coburn a avut inspiraţia de a pune cărţile pe masa adevărului tocmai printr-un… joc de cărţi. Pornind de la un simplu gest de socializare, intenţia sa a fost de a oferi publicului posibilitatea de a fi părtaş la intimitatea confesională şi dezbaterile tensionate dintre două personaje suficient de motivate însă pentru a susţine un spectacol (angoasant) de durată. Iar Liviu Manolache (Weller Martin) şi Nina Udrescu (Fonsia Dorsey) au reuşit să urce publicul pe scenă tocmai prin realismul cu care şi-au dezvăluit poveştile întunecate de viaţă şi nonşalanţa cu care şi-au aruncat vorbe grele dar adevărate. Sentimentul de veridicitate a fost şi mai puternic prin faptul că cei doi actori s-au documentat de altfel la faţa locului (prin loc se poate înţelege atât un azil cât şi un ospiciu). Dar regizorul Liviu Manolache a îmblânzit oarecum contextul transpunând jocul (personal) de cărţi într-un sanatoriu umanizat de obiectele familiare, atent alăturate de mâna inspirată a scenografei Eugenia Tărăşescu-Jianu. În spatele unei ferestre largi care-i desparte pe cei doi protagonişti de lumea largă, rutina zilelor sanatoriene este dinamizată numai de acest gin rummy, timp în care, de fapt, se petrec adevărate partide tensionate de conversaţie, finalizate mereu cu victoriile Fonsiei ceea ce-i provoacă lui Weller puseuri fizice şi mai ales verbale. Cu cât se joacă mai mult cu atât cei doi se cunosc (şi se acuză) mai bine. Chiar dacă sursa nefericirii personale nu coincide (Fonsia a fost părăsită de unicul său fiu, iar Weller s-a prăbuşit atât din cauza familiei cât şi al regresului profesional), dincolo de orice nuanţe existenţiale şi diferenţe de caracter, cele două personaje de fapt se solidarizează în faţa confruntării zilnice cu abandonul, cu singurătatea şi în cele din urmă cu uitarea. Aşadar „Gin Rummy” este un joc teatral în care cărţile bune şi rele ale vieţii sunt puse pe masa adevărului, masă la care, mai devreme sau mai târziu oricare dintre noi se va aşeza. Fiind unica reprezentaţie din această stagiune „Gin Rummy” va fi reluat pe scena teatrului constănţean din toamnă, un anotimp ce predispune la meditaţie fiind în ton cu această piesă care (atenţie!) te poate zgudui puternic din balamalele rutinei şi ale indiferenţei. Liviu Manolache a reuşit, prin inserţii ludice şi ironii mature, să transpună un text dificil într-un spectacol în care lacrimile de fapt s-au transformat în zâmbete iar atunci când cuvintele au devenit copleşitoare inserţiile muzicale au completat, în mod inspirat, atmosfera creată pe scenă. Un alt motiv pentru care ar trebui să păşiţi în sanatoriul teatral creat de Liviu Manolache este faptul că traducerea textului a fost realizată de Dorin Dron, unul din cei mai mari traducători români de teatru. Chiar dacă steaua lui ca actor al Teatrului Bulandra nu a strălucit foarte tare, Dorin Dron a tradus foarte multe piese fiind socotit unul din marii intelectuali ai teatrului românesc tocmai pentru că faptul că a ştiut să spună replica foarte bine în scris. Ca o concluzie, „Gin Rummy” este o piesă în două personaje în care se regăseşte de fapt o lume întreagă indiferent de vârstă.