Istoricul teatrului
In ianuarie 1951 a fost fondat Teatrul de Stat Constanța purtând în timp numele  de Teatrul de Drama și Comedie, Teatrul Dramatic, fructificând o tradiție susținută de amatori sau semiprofesioniști, timp de trei sferturi de veac, nelipsind și inițiative conduse de mari oameni de teatru ca V.I. Popa- care a inființat aici în deceniul IV, teatrul “Muncă si Lumină”. Majoritatea actorilor-întemeietori proveneau dintre actorii Teatrului Național București și amatori de talent din Constanța.

Spectacolul inaugural a avut loc la 2 mai 1951, cu capodopera caragialeana “O scrisoare pierduta”, la sala “Elpis”, singura sala din oras, pe care se perindasera in turneu, dupa 1896 (data construirii), toate marile realizari ale teatrului, operetei si revistei romanesti.

De-a lungul  celor 50 de ani de   fiintare ,s-au montat  nu mai putin de 300 de premiere (la sala mare si studio) dintre care numeroase au fost premiere absolute cu piese ale unor mari dramaturgi, consacrati sau in devenire : Tudor Mușatescu, Horia Lovinescu, A. Baranga, Dan Tărchilă s.a.  Impresionant de numeroase sunt cele apartinand scriitorilor straini, clasici si contemporani, care au vazut lumina rampei, pentru prima data in Romania la Constanta : Goldoni- « Vilegiatura », « Nora si soacra », Tennessee Williams-« Noaptea iguanei », Lion Feuchtwanger-« Diavolul la Boston », Giraudoux- « Nu va fi razboi in Troia », Aldo Nicolaj- « Fluturi, fluturi », Peter Karvas- « Voluptate, marti la miezul noptii », Andonis Doriadis-«  Opera pentru viitorii dictatori ».

Ivit între vestigii fabuloase, pe locuri în care se jucase teatru și cu 25 de secole în urmă, Teatrul constănțean a acordat un loc de cinste în repertoriul său teatrului antic (cu piese ale autorilor antici și dramaturgie contemporană inspirată de teme din mitologia antică).
în 1957 s-au organizat serbările bimileniului nașterii poetului latin Ovidius, trăitor – după cum se cunoaște la Tomis, între anii 8-17 d.H.(18 d.H ?), prin relegarea dispusă de împăratul Octavian August. Meritul inițiativei a aparținut constănțenilor, constant sensibili la tot ceea ce ține de viața și opera marelui exilat. Teatrul constănțean a prezentat premiera absolută „Ovidius”, tragedie scrisă în versuri de distinsul poet (și dramaturg) constănțean Grigore Sălceanu, mult prețuit dascăl de limba și literatura franceză, cu studii la Sorbona. Åži bineînțeles, cu recitaluri din opera ovidiană, mai ales din Tristia și Pontica.

Premiera a fost prezentată la 22 septembrie 1957 în regia maestrului Val Mugur și scenografia – de un mare rafinament si  modernitate - lui Mircea Marosin. Rolul titular a fost interpretat, cu toate marile calități cunoscute, de Constantin Codrescu, invitat în spectacol. S-au distins cu frumoase realizări Jean Ionescu, Marcela Sassu, Zoe Caraman, Octavian Uleu, Vasile Prisăcaru ș.a..

în cadrul acelor mari serbări ovidiene, spectacolul a fost invitat și în capitală, bucurându-se de o bună primire și din partea criticii. în acele zile Constanța s-a înfrățit cu Sulmona, localitatea de obârșie a poetului. Spectacolul mai are meritul de a fi adus pentru prima dată pe scena constănțeană lumea Antichității, cu conflictele ei cumplite, cu caracterele puternice, cu suflul său tragic și poetic.

Teatrul constănțean a jucat pentru prima dată în România „Nu va fi război în Troia” de Jean Giraudoux. La 15 iunie 1967, în plin sezon estival, cu mare afluență de public, critici de teatru, oameni de cultură, a avut loc premiera pe țară a piesei, tradusă de Ion Cantacuzino, în regia lui Ion Maximilian, frumos și bine articulată ideatic – și în scenografia exuberantă, foarte giraudoux-iană a Elenei Forțu. Un spectacol din care se revărsa magia limbajului poetic al marelui dramaturg, aducând în dezbatere o mare problemă a umanității – pacea – altfel decât în registru grav, ci prin umor, ironie, calambur, anacronism, amestec de realitate și simbolism filozofic, ori poetic, particularități atât de caracteristice pentru Giraudoux. Hector – Sandu Simionică și Ulise – Romel Stănciugel, doi actori de mare forță și talent – „negociau” cu eleganță, ca doi oameni politici ai secolului 20 (ori, poate, pe deasupra secolelor?) eterna problema a păcii, doi oameni care pledând înțelegeau că dincolo de justețea argumentelor invocate cu umor și scepticism, există destinul care are multe de spus. Li se asociază în memoria spectatorilor și în hrisoave Daniela Anencon (Elena) spirituală și grațioasă, Ileana Ploscaru, Zoe Caraman, Virgil Andriescu, Lucian Iancu, Hamdi Cerchez, Mircea Constantinescu Govora, Constantin Guțu ș.a.ș.a.. O echipă de aur, conferind teatrului de la mare unul din momentele sale de strălucire. Primul spectacol de teatru antic în aer liber a fost „MEDEEA” de Euripide. Teatrul s-a oprit la acest text, pentru că mitul este foarte cunoscut și prezent în zonă, ca unul ce s-a consumat – se pare –in tangență cu orașul nostru, dar mai ales, pentru că piesa are o mare valoare, iar teatrul avea o actriță, Marcela Sassu, parcă anume creată de natură și profesoara sa, Maria Filotti, pentru acest rol. Portul turistic Tomis a fost ales de creatori drept locul foarte prielnic desfășurării spectacolului; loc ce a permis vizionarea lui de către cei care cumpărau bilete (beneficiind astfel de scaune) ci și de cei care se plimbau pe faleza portului și de cei care se îndreptau spre Cazino. Spectacolul a fost puternic marcat de scenografia grandioasă (i s-a zis pe bună dreptate „ansamblu arhitectonic”), de costumele și măștile create de marele sculptor Constantin Lucaci. Regizorul spectacolului, Gheorghe Jora, a folosit din plin și cu talent spațiul de joc oferit, astfel încât spectacolul începea de sus, de pe colina unde se afla un fragment arhitectural, sugerând Acropole și cobora în desfășurare pe scări până la malul mării. Apariția protagonistei sus, pe coastă și mersul ei în coborâre către locul de joc propriu-zis, însoțită de corul alcătuit din toate actrițele teatrului, au constituit o suită de momente emblematice ale reprezentației, reproduse de multe ori în presa română și străină. Coreutele purtau fiecare, în mâini, un contur alb de mască de peste un metru înălțime, ce se decupa frumos în întuneric. Iason (Sandu Simionică) venea de la mare, într-o mica ambarcațiune adaptată scenografic, și acesta a fost de asemenea, unul dintre momentele frumoase, de neuitat. „MEDEEA” s-a jucat în două stagiuni estivale. A fost un succes incontestabil, prin calitatea sa artistică, distribuția adunând laolaltă, pe lângă toate actrițele teatrului, actori dintre cei mai talentați și îndrăgiți de public: Jean Ionescu, Dan Herdan, Romeo Mogoș, Longin Mărtoiu. Dar, mai ales, prin aceea că aducea în stagiunea estivală o formulă nouă de spectacol (de fapt, veche de când lumea) nemaivăzută de contemporani, o formulă de largă respiratie, estetică, în primul rând, ce a demonstrat atunci că grandoarea și gravitatea nu sunt destinate exclusiv sezonului teatral hibernal. Având de partea sa o experiență considerată unanim reușită, teatrul a montat tragedia „IFIGENIA îN TAURIDE” – prezentată în premieră la 31 iulie 1973. Motivul alegerii piesei: frumusețea lucrării și mesajul ei umanist, faptul că acțiunea se petrece în zona Mării Negre – Premiera și toate celelalte spectacole s-au desfășurat în același loc, pe faleza Portului Tomis. Mihai Tofan, marele scenograf al Teatrului Național București și constant colaborator al celui de pe malul mării, a imaginat intrarea în templul Dianei, o „construcție” ce traversa faleza sugerând masivitatea și sobrietatea, grație unui desen foarte bine făcut. Jocul actorilor se desfășura în fața templului, beneficiind de un număr mare de trepte, pe care evolua cu mare efect corul femeilor, cu măști pe față și făclii aprinse în mâini. Tonalitatea generală a dat-o interpreta Ifigeniei, Aghata Nicolau, care sesizând umanitatea caldă a ideilor piesei, a insuflat întregului spectacol armonie și suflu poetic. Regia a fost semnat tot de Gheorghe Jora.

Animat puternic de gândul unui festival de teatru antic în Dobrogea, oferindu-și răgazul de a găsi un alt loc pentru desfășurarea unui spectacol de teatru antic în aer liber, teatrul s-a oprit pentru sală la o comedie: „MILES GLORIOSUS” de Plaut. Spectacolul (premiera la 6 ianuarie 1977) a fost o revărsare gâlgâitoare de umor, țâșnind cu incredibilă forță din tot ce se vedea, auzea sau se mișca in scenă ... Călăuzit de gândul expus în caietul program, anume că „Preacultivatul scriitor latin nu ezita să sacrifice faimoasele măsuri ale Frumosului și Armoniei clasice, în favoarea marii fantezii a actorului în slujba hohotelor de râs”, regizorul Silviu Purcărete a creat împreună cu scenografa Eugenia Tărășescu Jianu și un grup de actori, toți bărbați, un spectacol de mare originalitate, cu accente grotești bine temperate și frumos fructificate, armonizate și articulat în întregul lui, fără nici o fisură. Interpretul rolului titular, Constantin Guțu, mic, gras cu pântecul supradimensionat (printr-un vatou savant lucrat), atârnându-i până la genunchi, cu un falnic bicorn pe creștet și o sabie mai mare decât el (în care se încurca mereu) era caricatura vie a unui viteaz „fanfaron”. Rolul a fost creat cu mare har comic nu fără vagi accente tragi-comice. Lucian Iancu în Palestrio s-a dovedit încă o dată inepuizabil în resurse comice, prezența lui în fiecare scenă, marea poftă și plăcere cu care juca, constituindu-se într-un veritabil ferment umoristic al spectacolului. I-au ținut isonul: Eugen Mazilu în remarcabila compoziție a bătrânului Periplectomenus, Emil Bârlădeanu (Sceledrus) și Constantin Duicu (Peusicles). Una din surprizele pline de haz ale spectacolului a fost interpretarea în travesti a celor trei personaje feminine: Acroteleuția – Virgil Andriescu, Milphidippa – Vasile Cojocaru și Philocamosia – Longin Mărtoiu. Regizorul a avut inspirata idee de a realiza aceste travestiuri „descoperit”, lăsând să se vadă adică, efortul bărbăților de a părea femei, stângăcia și neputința – trucate – de a se identifica întru totul cu acestea, constituind un artificiu comic copios exploatat de regizor și actori. Spectacol mare prin risipă de talent, fantezie și modernitate cu care a fost creat! Tot cu gândul de a ajuta publicul să nu piardă contactul cu lumea Antichității, precum și din dorința de a atrage atenția asupra acelui „certificat de naștere” al poporului român care este superbul monument triumfal de la Adamclisi, teatrul a prezentat în premieră absolută (19 mai 1976) tragedia în versuri „Tropaeum Traiani” a dramaturgului constănțean Grigore Sălceanu, în regia lui Gheorghe Jora și scenografia lui Mihai Tofan, cu muzica originală compusă de Iosif Herțea și coregrafia lui Oleg Danovski. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Titus Gurgulescu și Elena Gurgulescu. Spectacolul a marcat totodată a 25-a aniversare a teatrului pontic, contribuind – prin subiect, dar și prin valoarea literară – la punerea în lumină a unor vestigii istorice românești inestimabile, aflate în perimetrul dobrogean.
 
 
Anul 1978 a fost un an crucial în istoria teatrului constănțean și nu numai. Anul în care s-a organizat aici, primul festival național de teatru antic din istoria teatrului românesc. Prima ediție a serilor s-a consumat între 25-31 august 1978 și a însumat nouă spectacole dintre care numai unul s-a jucat pe scenă, restul fiind prezentate în cadrul natural sau în incinte arheologice, fără amenajări speciale. 

Teatrul gazda a prezentat in festival doua spectacole:”Legendele Atrizilor” si „Fantana Blanduziei”. „Legendele Atrizilor” a deschis festivalul, fiind jucat la ruinele Cetatii Histria, loc anume ales de regizorul Silviu Purcarete, care declara in urma prospectarii locului : „nu-i o cetate sau ruinele uneia, ci un vis despre o cetate...” si pe aceasta idee si-a construit intreaga viziune regizorala, dorindu-si spectacolul ca pe „ un vis despre un posibil spectacol”.Scenariul semnat chiar de el, dupa texte de Eschil, Sofocle, Euripide, cu cantece, bocete si descantece romanesti, fiind alcatuit pe schema „ Orestiei”. Muzica lui Iosif Hertea si scenografia Eugeniei Tarasescu Jianu, au servit cum nu se putea mai bine gandul regizorului.
Stravechiul dans de invocare al paparudelor, adus in spectacol de iscusitii papusari constanteni printre replicile gigantilor dramaturgi antici, in murmurul continuu de glasuri ce vibrau ca marea si pamantul, te determinau sa-l aprobi pe regizor care spunea in caietul program: „ cultura noastra arhaica ne da dreptul de a ne considera, ca spirit, creatori ai tragediilor lui Eschil, Sofocle si Euripide, alcatuind lumea intreaga si mai mult decat orice”. Spectacolul s-a jucat fara ecleraj artificial, neinregistrat si fara nici un efect sonor tehnic, beneficiind de extraordinara acustica a locului. Actorii costumati in togi de culoare cenusie , albastru mohorat, violaceu negru, parca decupati din culorile noptatice ale cerului sau marii , veneau murmurand o melopee, din partea de apus si purtand pe umeri o masca imensa  - copie supradimensionata a uneia dintre mastile de teatru descoperite prin anii ‘ 60 la Mangalia. Inceput cu exact doua ore inaintea apusului, spectacolul a beneficiat de o halucinanta lumina stearsa, aramie, roz-aurie, albastruie, care rumenea straniu fetele actorilor, cu un fard ireal, sau mai degraba ca o aura. In final, masca uriasa asezata pe o pluta, pleca alunecand usor pe apele lagunei, ca un straniu mesaj trimis spre intunericul ce se tesea la orizont, pe mare. Au interpretat cu stralucire rolurile: Virgil Andriescu, Diana Cheregi, Vasile Cojocaru, Elena Gurgulescu, Lucian Iancu, Ileana Ploscaru.
 
„FâNTâNA BLANDUZIEI” de V.Alecsandri în regia lui Constantin Dinischiotu, scenografia Aurel Florea, coregrafia Mireille Savopol, muzica Timuș Alexandrescu – a fost reprezentat la Muzeul de istorie națională și arheologie Constanța. Spectacolul a pus în valoare frumusețea versului și interpretarea actorilor: Romel Stănciugel, Jean Ionescu, Lucian Iancu, Vasile Cojocaru, Elena Gurgulescu, Emil Sassu, Constantin Guțu, Emil Bârlădeanu, Longin Mărtoiu, Eugen Mazilu, Maria Nestor.
A doua ediție a „Serilor de teatru antic” s-a desfășurat între 26 – 30 iunie 1981, folosind același spațiu (cu excepția Histriei). Teatrul gazda a jucat atunci „Hecuba” de Euripide, pe o portiune de plaja dintre Constanta si Mamaia. Locul ales de regizorul Silviu Purcarete respira aerul tarmului pustiu si neprimitor pe care se deruleaza cumplita tragedie. Cu o scenografie care aducea doar cateva elemente artificiale si decorul natural( semnata de Silviu Purcarete si Eugenia Tarasescu Jianu), si cu o muzica compusa de Dorin Liviu Zaharia( si interpretata live), spectacolul a dat prilej marii actrite Ileana Ploscaru sa creeze un personaj monumental. Roluri impresionante au creat si Virgil Andriescu, Vasile Cojocaru, Diana Cheregi, Maria Nestor, Lucian Iancu.
Teatrul de Papusi Constanta a prezentat la sediu un tulburator spectacol „ Metamorfoze”, inspirat de creatia lui Ovidius si avand la temelie ideea draga regizorului C.Pepino si anume ca „omul este creat de Prometeu din lut , iar lutul isi aminteste ca a facut parte candva dintr-o stea. Decorul si papusile au fost create de Eugenia Tarasescu Jianu , muzica apartinand grupului „Poesis”. Zei si pamanteni au fost animati de Aneta Forna Cristu, Ioana Jora, V.Hariton, Dromihete Ghiman, Georgeta Nicolau,Tina Romanescu, Mircea Romanescu, Justin Defta.
Din dorința de a îmbogăți repertoriul cu spectacole din dramaturgia antică sau pe teme antice, teatrul a montat în februarie 1980 – pe scenă – „Andromaca” dulcelui Racine, într-o traducere de excepție a medicului constănțean Nicolae Ionescu. Plecând de la ideea că splendoarea versului racinean este suficientă pentru a transmite totul în tragedia eroinei, regia Gheorghe Jora, scenografia Mihai Tofan și actorii Ileana Ploscaru – care a realizat atunci unul din marile sale roluri – Virgil Andriescu, Elena Gurgulescu, Vasile Cojocaru, Lucian Iancu, Diana Cheregi, au lăsat intactă acuratețea clasică, mizând mai ales pe efectele declamației bine strunite.

La 8 iulie 1987 avea loc premiera spectacolului „OEDIP”, scenariu de Vasile Cojocaru după „Sofocle și Euripide”. Spectacolul a fost prezentat în aer liber, în timpul stagiunii teatrale estivale, la Mamaia (pe malul lacului),
la Cap Aurora – pe plajă, la Eforie (lângă clinica Grand), la Mangalia (Parcul arheologic). Au dat viață și strălucire acestui grandios spectacol peste 100 de artiști din teatrele dramatic, liric și de păpuși. Regia artistică semnată de Andrei Mihalache și Dominic Dembinski s-a întrecut în a găsi efecte dintre cele mai spectaculoase și neașteptate pentru ca întâmplările nefericitului Oedip să ajungă la spectatori, însoțite permanent de frisonul tragic sofoclean. Textul a fost înregistrat în studiou și agrementat cu imagini vizuale dintre cele mai spectaculoase: personaje apărând și luptând călare, torțe care se aprindeau instantaneu, Oedip care, în final, dispărea în mare etc.. Apariția lui Oedip, purtând pe umeri o mantie de catifea roșie, imensă ce se lățea mereu în urma lui ca un râu de sânge care se scurgea – (la Cap Aurora, actorul venind de dincolo de dig, mantia curgea greoi, în spatele său, printre pietre) este o imagine emblematică a spectacolului și care a vorbit mult, la vremea aceea, despre talentul scenografului Constantin Ciubotariu. Ca și mișcarea armonioasă a acestui mare colectiv pe care a condus-o coregraful Fănică Lupu, ca și deloc ușoara pregătire muzicală asigurată de dirijorul Gheorghe Stanciu. Spectacolul debuta cu Oedip la Colonos (însoțit de Antigona). începea să-și depene povestea și abia apoi apărea tânăr (Oedip – rege), ca să traverseze grozăviile binecunoscute ale vieții sale. Regizorii căzuseră de acord cu scenaristul(Vasile Cojocaru) asupra acestei formule ce fara a atenua acuitatea tragică a piesei, aducea un spor de căldură, de duioșie și de omenesc. Pe Oedip bătrân l-a interpretat cu accente de serenisimă tristețe Longin Mărtoiu. Pentru ca Oedip tânăr în strălucirea forței, voinței și durerii să fie interpretat cu mare talent, cu aplomb al personalității și cu mare măiestrie a artei vorbirii de actorul Vasile Cojocaru. Toți actorii care au dat viață acelui minunat spectacol, s-au întrecut pe ei înșiși, făcând o demonstrație de teatru sărbătoresc și împunând glasul sonor al sufletului artei teatrale – tragedia antică: Nina Udrescu, Elena Gurgulescu, Cristina Oprean, Eugen Mazilu, Titus Gurgulescu, Liviu Manolache, Iulian Lincu, Jean Ionescu, Emil Bârlădeanu, Lică Gherghilescu, Carmen Enea, Alexandru Mereuță, Octavian Axente ș.a. și-au legat numele de 
un mare eveniment teatral.
 


La 8 mai 1992 a avut loc premiera variantei pe scenă a acestei piese, realizată împreună cu Compania de balet „Oleg Danovski”, în regia artistică a maestrului Oleg Danovski, în scenografia Eugeniei Tărășescu Jianu și muzica lui Liviu Manolache. „Oedip nu e nici balet, nici piesă de teatru, ci un spectacol pe tema lui Oedip, o formă de sincretism, de euritmie, dacă vreți, în care îmbinarea actor-dansator sper să sporească virtuțile expresive ale imaginii scenice” scria Oleg Danovski în caietul-program. De altfel, spectacolul a participat cu mare succes la festivalul Internațional de Teatru – imagini de la Satu Mare și la Festivalul „Timișoara muzicală” unde coloana sonoră a spectacolului a fost premiată. în vara anului 1989 și anume la 19 iunie, se prezenta în premieră „TROIA îN FLĂCĂRI” – spectacol de teatru antic, în aer liber, pe un scenariu de Vasile Cojocaru, după scriitori antici, în regia lui Andrei Mihalache, costumele semnate de Ion Tițoiu, Eugenia Tărășescu Jianu, Irina Dimiu, cu contribuția de mare prestigiu a sculptorului Marcel Chirnoagă. O super-producție numărând din nou peste 100 de artiști (actori ai Teatrului Dramatic și de Păpuși, soliști, coriști, balerini ai Teatrului Liric, pe lângă figurație, cai etc.). Cu efecte vizuale spectaculoase s-a jucat în aceleași locuri ca și „OEDIP”. în vara anului 1991 s-a jucat un spectacol cu „OEDIP” în cadrul sărbătoririi Cetății Tomis. La finele anului 1996 s-a dat viață unui mit antic, al amazoanelor plecând de la textele lui H. Von Kleist, Mioara și Adrian Cremene: „Penthesileea”. Geniul regizoarei Cătălina Buzoianu, întâlnindu-se aici cu gustul pentru monumental al lui Marcel Chirnoagă, spectacolul se desfășura în sală lăsând impresia ca e gata să explodeze cerându-și dreptul la un spațiu deschis și larg, cum mitul însuși sugerează. 
Spectatorii erau întâmpinați în foaierul teatrului decorat cu mari pânze pe care erau desenați cai, venind parca în galop spre a anunța povestea ce va să urmeze. Eroi și zei au fost întruchipați de actori de marcă ai teatrului și de tinerii actori pe atunci: Ileana Ploscaru, Nina Udrescu, Diana Cheregi, Elena Gurgulescu, Iancu Lucian, Vasile Cojocaru, 
Maria Nestor, Cristina Oprean, Daniela Bostan, Irina Scutaru, Gabriel Duțu, Liviu Manolache, Laura Craciun, Eugen Mazilu, Octavian Jighirgiu , Ana Maria Tramundana, Lică Gherghilescu, Radu Niculescu, Iulian Enache, Fatimata Aminou ș.a.. Muzica originală interpretată live a fost compusă anume de Iosif Herțea. Pentru spectacol, regizoarea a fost distinsă cu Premiul pentru cel mai bun regizor al anului, acordat de A.I.C.T. – secția română și Premiul pentru cel mai bun regizor acordat de UNITER. Velica Panduru, realizatoarea costumelor – a primit premiul UNITER pentru cel mai valoros debut. De Ziua Mondială a Teatrului, la 27 martie 1997, a avut loc premiera spectacolului „ALCESTA” de Euripide, în regia unui debutant Toma Enache și scenografia Carmencitei Brojboiu. Rolului titular i-a dat chip actrita Cristina Oprean, cu sensibilitate și dramatism, amestec de pasiune și lirism, fior tragic, cu măsură, într-o fină caligrafie.
 

Un regizor din Grecia, Yannis Margaritis a propus teatrului o versiune scenică a celebrei comedii „ADUNAREA FEMEILOR” de Aristofan, scenografia Carmencita Brojboiu, muzica Michalis Grigoriu. Viziunea regizorală, scenografia, interpretarea actorilor: Elena Gurgulescu, Vasile Cojocaru, Liviu Manolache, Radu Niculescu, Diana Cheregi, Iulian Enache, Laura Crăciun, Laura Iordan, Maria Nestor, Nina Udrescu, Diana Lupan, au stat sub semnul modernității și al perenității marii dramaturgii antice. Premiera a avut loc pe scenă, la 27 martie în anul 2001, an în care a fost sărbătorit semicentenarul Teatrului de la Pontul Euxin.
Cu prilejul semicentenarului Teatrului, în anul 2001, a fost lansat volumul „Thalia ex Ponto la cumpănă de milenii” de Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian, editura Muntenia&Leda. în prefața volumului, dr. Aurelia Lăpușan prezintă astfel monografia: „Adevărate pagini de antologie teatrală, amintirile acestui consistent și valoros volum reconstituie cu fidelitate, cu vădită dragoste, devoratoare pe alocuri, secvențe de viață care înseamnă de fapt 50 de ani de teatru la Constanța (...). Arta dramatică de la Pont s-a impus prin strălucita pleiadă de actori care au ilustrat scena în toți acesti ani și pe care nu omite să-i elogieze autoarele cărții – document (...) Structurată pe ample și semnificative capitole: „Seri de teatru antic”, „Studioul experimental”, „Letopiseț”, „Debuturi absolute”, „Perioada 1990 – 2000”, „Evenimente”, „Teatrul de Păpuși”, „Prietenii teatrului” și la sfărșit o completă enumerare a tuturor premierelor acestei jumătăți de secol, o listă a angajaților teatrului, fotografii (...) Ce reconfortantă întoarcere în timp, ce emoționantă intersecție de biografii artistice, ce călduros mesajul transmis din filele cărții. Ce extraordinar travaliu creator evocator pe care mi l-au dăruit Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian, în semn de plecăciune către marele atotstăpânitorul public. Citiți cartea și veți fi mai bogați cu amintirile atât de emoționante despre teatrul constănțean și slujitorii lui devotați.

Criticul de teatru Florica Ichim, prezentă la sărbătorirea semicentenarului teatrului și la lansarea monografiei, scria în România liberă: „teatrul și-a unit forțele și a sărbătorit, adică a omagiat pe toți cei care, timp de cinci decenii, au dăruit, la sediu și în deplasări, dar și celor veniți pe litoral, cu dragoste neprețuită și talent, TEATRU (...). Munca lor, care se materializează, dar se și risipește în chiar clipa spectacolului, a fost fixată în cuvint, spre înfrângerea timpului, într-o carte căreia i-au spus „Thalia ex Ponto la cumpănă de milenii”. Autoarele Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian au întocmit un parcurs teatrologic al unei instituții de cultură, văzută dinăuntru, la viața căreia au participat și contribuit (...) Această istorie sentimentală a Teatrului dramatic constănțean, 2 mai 1951 – 2 mai 2001, este o carte de referință și un instrument de lucru pentru cercetătorii teatrologi”.

Se inscriu in memoria culturala a orasului   si  a tarii ,cateva initiative ale acestui teatru, printre ele situandu-se la loc de mare cinste, Festivalul « Seri de teatru antic » (2 editii), Festivalul de teatru politic (2 editii), turneele in strainatate  cu scopul participarii la festivaluri internationale ( Spania , Turcia) sau in schimburi culturale (Bulgaria, Iugoslavia Ungaria) si programul romano-britanic finalizat prin coproductia « Cu dragoste, Nicolae », jucata in Anglia si Romania. O initiativa de mare valoare a fost activitatea continua a studioului experimental, ale carui productii au fost in quasiunanimitate premiate in concursuri si festivaluri si dintre care nu putine au constituit gesturi de fronda ale artistilor constanteni, finalizate uneori cu sanctiuni si suspendari (« Spectacol pe schite de Caragiale »).

Au oficiat pe aceasta scena,unii chiar de la inceput,cativa actori de mare notorietate,cunoscuti de publicul din toata tara inca din perioada interbelica : Mania Antonova,Constantin Morțun,Vasile Crețoiu, Al.Critico, George Popa Mija, Zoe Caraman, Jean Ionescu, Romeo Profit,s.a, carora li s-au adaugat in timp Valentina Åžambra, Marieta Mihalcea, Gheorghe Enache, Romeo Mogoș, Emil Sassu, Marcela Sassu, Longin Mărtoiu, Valentina Bucur Caracașian, Ileana Ploscaru, Romel Stănciugel, Agatha Nicolau,Sandu Simionică, Aurora Simionică,M.Constantinescu Govora, Ana Mirena, Emil Bârlădeanu, Iolanda Copăceanu Mugur, Dan Herdan, George Stancu,Costel Rădulescu, Elena Gurgulescu, Titus Gurgulescu,Virgil Andriescu, Dimitrie Bitang,Hamdi Cerchez,Alexandru Mereuță.
Scena constanteana a fost locul  in care s-au consumat numeroase debuturi absolute.Printre acestea stralucesc cateva nume legate de momente de mare inaltime artistica ale spectacolelor acestui teatru :Toma Caragiu (  caruia ii placea sa aminteasca faptul ca s-a numarat printre fondatori), Constantin Guțu, Dumitru Dunea, Sorin Grigorescu, Liviu Crăciun, Cornel Rusu, Cristina Minculescu, George Bănică, Constantin Drăgănescu, Åžerban Cantacuzino, Adrian Lupu, Åžtefan Iordache, Smaragda Olteanu, Remus Mărgineanu, Melania Cârje, Daniela Anencov, Mircea Nicolae Crețu, Andy Åžtefănescu, Petre Lupu, Mirela Atanasiu, Rodica Mureșan, s.a.
Printre regizorii creatori de mari spectacole si mari animatori ai vietii teatrale a orasului si judetului, cu regretul ca nu-i putem nominaliza pe toti,ii vom aminti pe : Ion Diacu, Ion Drugan, Val Mugur, Constantin Dinischiotu, Ion Maximilian, Gheorghe Jora, Andrei Mihalache, Andrei Belgrader, fara a-i putea omite (notorietatea lor nici nu ne-ar permite) pe regizorii-debutanti aici : Anca Ovanez-Doroșenco, Silviu Purcărete, Dominic Dembinski.
Au creat spectacole pe scena constanteana, cu statut de invitati regizorii : Ion Åžahighian, Sică Alexandrescu, N. AL. Toscani, Ion Olteanu, Marietta Sadova, Mihai Berechet, Cornel Todea, David Esrig, Cătălina Buzoianu, Alexa Visarion, Tudor Mărăscu : tot ca oaspeti au montat regizori din Bulgaria, Rusia, Argentina, Grecia, . Ungaria.

In ceea ce ii  priveste pe scenografi, unii ca angajati iar altii ca invitati, au realizat aici mari scenografii, legate de specacole memorabile : Tatiana Manolescu-Uleu, Mircea Marosin, Dan Sachelarie, Aurel Florea, Elena Forțu, Eugenia Tarașescu – Jianu, Mihai Tofan, Tony Gheorghiu, Jules Perahim, George Voinescu, Al. Brătășanu, Benedict si Ion Gănescu, Ion Popescu- Udriște, Dan Jitianu, Mihai Mădescu, Luana Drăgoescu.

Nu putine, dar pline de importanta, au fost numele unor compozitori si coregrafi care au contribuit cu talentul lor la valoarea spectacolelor teatrului constantean : Iosif Herțea, Liviu Manolache, Dorin Liviu Zaharia, Harry Tavitian, Corneliu Stroe, Trixy Checais, Gigi Căciuleanu, Mireille Savopol.
Sfera colaborarilor de altfel, s-a extins   cu nu mai putin de 14 spectacole transmise de postul national de televiziune, cu spectacole realizate cu sau pentru radio (premiera absoluta a piesei « Geamandura » de Tudor Mușatescu.

Au jucat pe scena teatrului ca invitati in spectacole actorii : Mihai Popescu, Maria Voluntaru, George Vraca, Grigore  Vasiliu Birlic, Radu Beligan,Constantin Codrescu, Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu- Botez, Horațiu Mălăele.
Dintre initiativele  de fixare a teatrului in atentia publicului ,teatrul constantean a organizat in rastimpul  unei jumatati de secol,   peste 100 de conferinte experimentale, sustinute de  Ion Marin Sadoveanu, Petru Comarnescu, Alexandru Balaci, Mihnea Gheorghiu,Victor Eftimiu,Ovidiu Drimba,George Ivașcu, s.a.

In muzeele tarii si peste granita,teatrul constantean este prezent cu ample materiale vizuale la : Muzeul « V.Alecsandri » de la Mircești, Schiller- Weimar, Lermontov- Moscova.

Premiile si distinctiile pe care teatrul si actorii lui le au primit  in decursul anilor la festivaluri nationale , gale si alte manifestari de gen se ridica la cifra de 50.

In perioada noiembrie 2004 - iulie 2007 teatrul a functionat sub denumirea de Teatrul National Constanta. In acest rastimp , la Constanta au montat spectacole : Radu Afrim, Beatrice Rancea, Felicia Dalu, Bogdan Caragea, Anca Maria Colțeanu, Andrei Mihalache,  Răsvana Cernat, Paul Bargetto, Vincent Masterpaul, Gordon Edelstein (toti trei din SUA), Laszlo Suba, Yvette Bozsik (din Ungaria). Au realizat scenografia spectacolelor : Alexandru Radu, Doina Levintza, I.Ioachim Stroe, Alina Herescu, Eugenia Tărășescu Jianu, Ovidiu Pascal, Ema Gavrilă, Constantin Ciubotariu, Nic Ularu (SUA), Joszef Werner (Ungaria), Liza Panait . Teatrul s-a bucurat de o prezenta semnificativa si de amploare in paginile presei romanesti si straine.

In prezent Teatrul de Stat  Constanta  este  o institutie publica de cultura , aflata sub autoritatea Consiliului Judetean Constanta. Functioneaza  cu un colectiv artistic si tehnic administrativ  de 56 angajati. Sala teatrului are o capacitate de 274  de  locuri .